Mos Craciun

E o poveste veche, veche, de demult, si cea mai frumoasa dintre cate ascut, cand bunica iarna isi incepe spuza de povesti sa-si cearna. Focul o aude, lungi urechi de para rosii si zalude se ciulesc in soba. Crivatul s-asculte vine vijelie pe 5 roti si-o toba, iar la geam, ii cheama pe cei mai cuminti, clincanind pe stresini turturi de arginti si bunica iarna peste munti, campii, tot povestea asta o spune intai.

A fost o data, tare de mult si departe. Era iarna pe atunci. Dealuri si lunci pareau totate de zahar si lapte, fulgi de nea se prindeau de feresti cate doi, cate sapte, poate asa au aflat si-au vazut cum porni al povestii inceput:

Din an in an sosesc mereu,
La geam cu Mos Craciun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei strabun.

Azi cu stramosii cant in cor,
Colindul sfant si bun.
Tot "Mos" era si-n vremea lor,
Batranul Mos Craciun.
Tot "Mos" era si-n vremea lor,
Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc,
In casa ta acum.
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Acum te las, fii sanatos,
Si vesel de Craciun.
Dar nu uita, cand esti voios
Romane, sa fii bun!
Dar nu uita, cand esti voios
Romane, sa fii bun!